Scrisoare

I_want_to_be_lovely_by_Amour_de_DanteÎn mod normal, aș începe cu binecunoscutul si clasicul “dragă”, dar cumva în acest context, mi se pare un lucru inutil, un cuvânt rece și impersonal, știu că pare ciudat, dar mie nu-mi transmite nimic și sunt convinsă că nu mă va ajuta deloc să-mi exprim sentimentele cum trebuie. Așadar, nu voi începe cu nimic, voi avea doar cuprins și încheiere.

N-am mai scris de mult o scrisoare, cel puțin nu una clasică, pe hârtie, cu un stilou pe care trebuia să-l reîncarc periodic din călimara cu cerneală, cu eticheta pătată. Un stilou din care, dacă nu erai atent, curgeau picături albastre, și-ți împodobeau foaia cu lacrimi de cerneală. Dacă stau să mă gândesc mai bine, nici măcar una electronică nu am mai scris de mult, sau poate că niciodată. Și aș fi vrut ca aceasta, pe care o scriu acum, către tine, să fie pe hârtie, să o pun într-un plic și să mă plimb până la prima cutie poștală, cu inima cât un purice, și să aștept zile întregi, sau poate chiar săptămâni, un răspuns.

Ador mirosul pielii tale dimineața și momentele în care visezi și tresari din când în când, și-atunci te-ating ușor, cu vârful degetelor, de frică să nu te trezesc, pentru că vreau să-ți fur toate coșmarurile.

Dacă mă întrebi, nu aș putea să-ți spun de unde mi-a venit ideea să-ți scriu, când pot foarte ușor să-ți vorbesc despre toate astea. Sau poate nu… Sau poate atunci când te văd, stând în fața mea, cu ochii tăi verzi-căprui, mă pierd, îmi fug cuvintele din minte, se împrăștie pe jos și calc pe ele fără să-mi dau seama. Și-atunci, am zis să scriu, când mă gândesc la ce vreau să-ți spun, să iau creionul (în cazul ăsta, tastatura) și să scriu.

Ador să adorm lângă tine. Mă simt în siguranță, calmă, linistită, iar momentele în care mă așez în pat și nu ești lângă mine, sunt singurele momente în care îmi doresc ca timpul să treacă mai repede. Să adorm, ca măcar în vise să te am lângă mine, să fi al meu.

Și uite că iar am încercat să scriu tot ce-mi trece prin cap, și n-am reușit să exprim nici măcar jumătate din toate lucrurile pe care le simt. Pentru că dacă stau să mă gândesc mai bine, nu cred că există cuvinte care să exprime cu adevărat ce simt, sau prin ce trec. Tot ce pot să fac este să încerc și să sper că mă fac înțeleasă măcar pe jumătate.

Cred că a venit momentul să închei, și iar nu pot să folosesc expresiile clasice, așa că voi încheia pur și simplu.

Published by

d3vilgirl

Crazy kid in a weird grown up world! Perfect in my own way!

Leave a Reply