Haideți să vă spun o poveste. Sau mai bine spus să vă povestesc o întâmplare.
După 2 ani, m-am hotărât să dau si eu licența, nu de alta, doar așa, să mai am o hârtie cu care nu o să fac nimic prin casă.
Şi, cum m-am hotărât eu asta, de dimineață mă îndrept eu veselă, prin ploaie, către facultate. Doar doar o să termin repede şi o să am restul zilei libere să mai învăț puțin.
Așadar, ajung la facultate, mă îndrept către casierie, şi îmi spune doamna de acolo că pentru facultatea mea, ca să plătesc taxa de licență, îmi trebuie un bilet de la secretariat. Bun, mă îndrept către secretariat.
Timpul se scurge și nimic nu se schimbă. Tu ești tot acolo și eu tot aici. Distanța pare să crească din ce în ce mai mult cu fiecare zi ce zboară pe lângă mine. În fiecare zi, același soare îmi zâmbește. În fiecare noapte luna îmi spune o altă poveste. Dar până la urmă toate poveștile se termină la fel. Toate prințesele rămân cu prinții lor. Și prințul meu? Când va să vină?
Timpul se scurge și totul în jurul meu se schimbă. Totul trece pe lângă mine cu o viteză amețitoare. Numai eu rămân la fel, așteptându-te, visându-te, iubindu-te, urând distanța dintre noi. Totul se dărâmă…
În copilărie îmi doream să cresc, să iubesc, să pot să fac ce-mi trece prin minte fără să cer voie nimănui. Acum, acum vreau să fiu mică, vreau să nu fie nevoie să mă gândesc la ziua de mâine și la ce-mi va aduce ea. Vreau să fiu ținută în palmă așa cum un copil ține o floare. Vreau să fie lume în jurul meu care să se gândească la ziua de mâine pentru mine.
Vreau să dau timpul înapoi și să-l opresc într-o zi. În cea mai fericită zi din viața mea… Oare când a fost?
I bought myself two different pairs of sneakers. One is Converse and one is Firefly. I wonder, who can guess which one is Converse? Left or right? If you guess, you get a candy
A trecut cam mult timp de la ultimul meu post, dar sa fiu sincera, nu am pic de inspiratie. Sa fie de la caldura? Sau poate de la stresul cauzat de licenta care se apropie cu pasi repezi. Lasand scuzele deoparte, vroiam doar sa ma laud ca am fost la munte mai precis la Busteni.
Pot sa spun inca odata: iubesc muntele! Cand o sa am prea multi bani, promit sa-mi fac o cabana pe un munte, printre copaci. N-ar fi asa multe de povestit, sau poate ar fi dar nu am eu cheful necesar sa stau sa le insir intr-o ordine anume si intr-un stil de poveste, asa ca am sa va las cu cateva poze.
P.S. Daca ajungeti prin Busteni, va recomand sa manacati la pensiunea Casa Magica. Preturi mai mult decat acceptabile si manacare foarte buna.
RSS
mai precis la Busteni.
