Valentine’s Day

2 Comments

Da, stiu, e tarziu, a trecut de mai bine de o saptamana. Dar, fiind seara, iar eu fara chef de televizor sau filme, am inceput sa ma “plimb” printre bloguri. Si am intalnit pe mai mult de un blog un post dedicat acestei zile.

Dar ce sa vezi, nu erau vorbe de bine. Pai si-atunci? Unde sunt oamenii pentru care s-a preluat aceasta “minunata” sarbatoare? Ca doar magazinele de pun in rafturi inimioare, ursuleti si alte minunatii din aceeasi categorie, nu le-or pune pentru ei. Ci pentru cumparatori. Oameni ce au cerut inconsient si subtil dezvoltarea unei sarbatori in care sa poata spuna “Te iubesc” fara a se simti sub papuc.

Pai, si-atunci de unde nevoia subita de a va plange ca nu suntem originali si ca “furam” ideile si cultura altora? Pai pentru cine sa pastram cultura noastra? Ca vorba aia, avem si noi destula.

Recunosc, nici eu nu sunt de acord cu sfantul Valentin, care apropo, in calendarul ortodox apare o data pe 16 februarie, o data pe 24 aprilie si pe 24 octombrie ( evident nu este vorba de acelasi Valentin ). Si totusi, ca romani, tot ceea ce ne poate aduce un ban in plus este binevenit, pentru ca aceasta sarbatoare, este o idee geniala de marketing pentru diverse companii.

Dar de ce sa nu ne folosim de lucrurile pe care la avem deja? De ce sa nu ne pretuim propria cultura? Dar ce spun, nu stiu de ce imi doresc lucruri imposibile. Si ni se bate obrazul cand spunem ca nu suntem mandrii de tara noastra… Am motive?

Si in plus, de ce am nevoie de o un motiv sa-i spun celui de langa mine ca-l iubesc? Faptul ca-l iubesc nu este un motiv destul de bun?

Once upon a time

No Comments

Once upon a time there was… what was it?

It was me, it was you, it was us. It was a dream, the sweetest nightmare. There were tears, fighting shadows from the past like a knight fights a dragon to save his beloved.

There were whispers, lost in the sky. It was the present which now we call past. There were lies, future plans, promises made in vain. There was hope of a brighter day.

It was me being me all over again. There was pain, there was laughter, there was love. But was it really? Wasn’t it just my imagination playing tricks on me? Did it really happen?

Does anything really happen? What is reality?

Cat te urasc…

4 Comments

Cat te urasc atunci cand imi zambesti si-mi spui ca ma iubesti. Cat te urasc atunci cand ma ignori si-mi reprosezi ca nu vorbesc cu tine. Cat te urasc atunci cand stii ca te iubesc dar nu iti pasa. A trecut atat de mult timp, si totusi… totusi eu cred in continuare tot ce-mi spui. De fapt, ce spun? Cat ma urasc pentru ca stiu ca traiesc o dorinta.

Cat urasc distanta dintre noi si timpul ce l-am petrecut gandidu-ma la tine. Cat te urasc pentru ca ai stiut mereu sa ma faci sa plang si totusi sa te iert si sa te iubesc din nou, intotdeauna. Cat te urasc pentru ca nu ai stiut sa fi al meu, cat ma urasc pentru ca nu am stiut sa te tin langa mine.

Cat ma urasc pentru lacrimile ce le-am varsat in noptile cu luna plina. Cat te urasc pentru ca intotdeauna ai cautat acel ceva. Cat ma urasc pentru ca n-am stiut sa fiu mai puternica.

Cat te urasc pentru ca te iubesc!