Ah, it’s awful although so bitter sweet.

And so, as I keep thinking about you, about us, about what you meant to me, I can’t keep wondering what would have happened to me now if I had never felt the way I did. When I remember the pain you caused, a part of me hates you for it, but I can’t help but wanting to thank you for the things I’ve learned from all that mess.

In the end, let’s let the past stay in the past, and try to enjoy the present, even though from time to time the memories might make you want to cry for no apparent reason. I’ll just throw you in with the other good mistakes, in the little box of memories trapped in my heart. Don’t you dare try to climb back up!

Ce-i drept, as dori ceva in Bucuresti, si poate cei care imi vizualizeaza cv-ul se feresc pentru ca la adresa este trecuta cea din Constanta, dar totusi, ar trebui sa gandesti un pic toata situatia. Daca aplic inseamna ca pot sa si vin sa muncesc in locatia respectiva. Vorba aia, nu te costa nimic sa ma chemi la interviu.

In fine. Daca va intrebati ce vreau sa muncesc, pai, eu stiu. Cam orice.

Oricum, scriu post-ul asta ca poate se gaseste cineva printre cititorii mei cei multi si fideli, care a auzit sau cunoaste pe cineva care angajeaza si asa mai departe. Deci, daca stiti ceva, nu ma lasati cu ochii in soare.

M-am saturat sa stau degeaba in casa si sa pierd timpul aiurea. Vreau sa fac ceva constructiv! Asa ca, ajutati un copil amarat

Sa incepem cu inceputul. Avand chef sa ies in oras dar fara o idee anume am primit bucuroasa ideea de a merge la film in Tomis Mall. Avand in vedere ca filmele horror sunt preferatele mele, am ales sa vedem “A nightmare on Elm Street”, ala nou. Mai ales ca Freddy Krueger este unul din preferatii mei la capitolul “bad guys”. Asadar ne-am cumparat bilete si ne-am indreptat incetisor catre sala numarul 1. Ce-i drept nu ma asteptam la ceva senzational, avand in vedere ca majoritatea filmelor au aproape acelasi tipar, si am avut dreptate. In afara de faptul ca actorii mi s-au parut total lipsiti de talent, pana si Freddy parca era altfel, nu mai arata la fel de infricosator ca pana acum, iti da impresia ca este un film de buget redus de prin anii ’60.

Sa nu mai zic de populatia care era in sala, majoritatea copilasi pana in 20 de ani. Care chiar se speriau la unele scene, de se cutremura tot randul. As fi vrut sa ma sperii si eu asa, ca doar deh, nu degeaba m-am dus la un film horror, dar nu am avut aceasta placere, asa ca am plecat de acolo putin mai mult dezamagita decat ma asteptam. Stiam ca nu o sa fie un film tocmai reusit, dar totusi, ma asteptam la ceva mai mult de-atat.

Asadar, daca aveti ocazia sa il vedeti, mai bine alegeti altceva, mai ales daca va duceti la cinema, nu isi merita banii.

Asadar, o tot tin in plimbari dupa cum se pare. Deci, week-endul acesta am dat o fuga pana in Mamaia la concertul Mika, mai mult din dorinta de a ma intalni cu cateva persoane dragi mie, care s-a dovedit a fi un concert reusit. Chiar m-a impresionat personajul, nu ma asteptam. Ce-i drept nu sunt mare fan, am ascultat cateva melodii, dar atat. Nici acum nu am devenit mare fan, dar totusi concertul a meritat toti banii ( cine stie, stie, cine nu, nah, asta e )

Ce nu mi-a placut si nu o sa-mi placa niciodata, multimea de oameni ce apar la astfel de evenimente doar asa, sa nu stea acasa. Daca tot nu stii cu ce se mananca, de ce vi sa ocupi loc? Dar sa trecem mai departe. Dupa Mika, ne-am indreptat usurel ( ca deh, pleca puhoiu de la concert si se circula greu, pe ambele benzi ) catre Liberty Parade.

Acolo am fost un pic dezamagita. De ce? Nu de muzica, nu, muzica a fost pe placul meu, in principiu pentru ca am ajuns exact cand au inceput cei de la Above&Beyond sa mixeze. Dar, la fel, mult prea multa lume, care dupa parerea mea era acolo in plus. Dar fiind moca, ce sa faca tot romanu’ care a venit la mare sa se prajeasca la soare si sa bea bere? Se duce peste tot unde e moca.

Nu mai zic de toti bijnitarii care vindeau fluiere, bratari fosforescente si alte asemenea jucarioare cu luminite. Din cate imi aduc eu aminte, data trecuta cand am calcat pe la Liberty era mult mai putina lume, si totusi mult mai ok.

Cine a zis ca au inceput sa invadeze cocalarii toate evenimentele care se presupuneau a fi un pic mai iesite din tipar, a zis bine. Dar hei, macar a fost muzica buna, decat deloc, sa ne multumim cu ce primim, zic.

Da, cam atat as spune eu ca ar fi de povestit despre week-endul minunat, sau poate ar mai fi, dar momentan gandurile mele sunt vraiste si oricat m-as chinui nu pot sa-mi aduc aminte mai multe detalii. Poate ca nici nu prea am ce sa-mi amintesc. Anyway, poze n-am ( puteti sa faceti cheta sa-mi cumparati un aparat foto ), dar de la Liberty gasiti pe site-ul oficial al evenimentului. Deasemenea gasiti cateva filmulete si la piticu pe blog ( caruia ii multumesc pe aceasta cale pentru ca m-a dus cu masina pana acolo si inapoi ).

Cat despre concertul Mika, stiu cu singuranta ca o sa apara un review pe site-ul iConcert, asta cand o sa ajunga Cristinica in Bucuresti asa ca verificati si voi din cand in cand daca va intereseaza asa de mult.

Gata, noapte la revedere!

LE: Uite si recenzia de la Mika

Dar, sa trecem la partea placuta, fiind ultima zi a festivalului Folk You, ne-am indreptat si noi incet catre scena sa ascultam niste muzica frumoasa. Pentru inceput ne-au incantat Tapinarii cu stilul lor inconfundabil, urmati de Vasile Şeicaru, Doru Stănculescu & Minghiat, Dinu Olăraşu, Florin Chilian, pe care de mult imi doream sa-l vad in concert şi Vama.

In momentul in care au urcat cei de la Vama pe scena, fetele au intrat in extaz si multimea s-a ridicat in picioare. Dupa 5 ani de absenta s-au intors acasa. Am cantat si am dansat alaturi de ei timp de doua ore si jumatate, melodii vechi ale trupei Vama Veche precum “Am doar 18 ani”, “Nu am chef azi”, “Ana” dar si melodii noi ca “Pe sarma”, “Cantec de gasit”. Cateva poze din concert puteti gasi pe blogul lui Tudor Chirila.

De precizat ca le-am acordat un interviu celor de la Antena 1 ( m-au pus sa cant ). Deasemenea, dupa terminarea concertului, ne-am indreptat frumos spre Stuff, sa dansam si sa ne distram pana dimineata cand aveam masina spre Mangalia, iar la o masa, ce sa vezi, statea Tudor Chirila in persoana. M-a impresionat frumos.

Dar, cea mai frumoasa intamplare din toate noaptea a fost cand stand la masa, bucurandu-ne de muzica si asteptand rasaritul, s-a oprit langa masa noastra Tudor insotit de Paul ( il stiti pe Paul, cel din reclamele de la Vodafone ). Ne-a salutat si s-a indreptat catre masa lui. De precizat, ca sa intelegeti de ce s-a oprit langa noi, in prealabil l-am stresat putin, cerandu-i un autograf pentru cineva ( nu dau nume, ca se supara ). Asadar, desi la ora 6 asteptam autobuzul sa plec acasa, eram atat de obosita incat vedeam doar “patul meu de-acasa”, a fost o noapte minunata, chiar daca Vama Veche nu mai este ce a fost, cum au precizat atat Tudor cat si Florin Chilian, si imi pare rau ca sunt prea tanara si nu am prins adevarata Vama Veche.

P.S. Copiii tembeli nu ar trebui sa aiba acces in Vama Veche. De ce zic asta? Spre dimineata, mergand spre statia de autobuz, ma intreaba o domnisorica daca am o tigara. Ii raspund frumos ca nu, trec mai departe si aud: “Cumpara-ti!”. Ce? Daca aveam si iti dadeam ce mai ziceai? Dar, dupa nici 2 minute aud din spate: “Stiu ca pare penibil, dar aveti cumva un foc?”. Aleluia ca mai exista si oameni care stiu sa interactioneze cu alti oameni.

second P.S. Mi-am dat seama ca am imbatranit

Later Edit: cateva filmulete, pentru ca ne plictiseam